Aplicarea planului individualizat de intervenţie în cadrul centrelor de resurse pentru educaţie incluzivă (CREI) din instituţiile de învăţământ general reprezintă o măsură de adaptare rezonabilă a mediului educaţional, incluziv.
Un model de plan individualizat de intervenţie în cazul copilului și elevului cu diabet zaharat de tip 1 (T1D) poate fi găsit aici:
Adaptarea rezonabilă a mediului educaţional al copiilor și elevilor cu T1D facilitează incluziunea educaţională, în condiţiile în care aceștia petrec la școală sau la grădiniţă o treime din timpul activ, monitorizarea continuă a condiţiei medicale și psiho-sociale fiind obligatorie.
Aceștia nu sunt încadraţi în statutul „cu cerinţe educaţionale speciale” (CES), totuși nevoile specifice de intervenţie se referă la situaţiile cu potenţial de urgenţe medicale, legate de valorile crescute sau scăzute ale glicemiei.
Măsura propusă constă în desemnarea personalului școlar-medical (asistent medical) în calitate de membru al echipei multidisciplinare din cadrul CREI, abilitat cu competenţe de supraveghere şi asistenţă a acestor copii și elevi.
Ministerul Educației și Cercetării (MEC) a lansat consultări publice ale proiectului de Regulament privind organizarea și funcționarea Centrului de Resurse pentru Educație Incluzivă (CREI) în instituțiile de învățământ general. Documentul prevede organizarea serviciilor de suport educaţional specializat (asistenţă psihologică, logopedică, psiho-pedagogică) pentru copiii și elevii cu cerinţe educaţionale speciale (CES), standarde minime de dotare tehnică cu tehnologii asistive şi resurse de evidenţă şi raportare a activităţii.
Regulamentul poate fi accesat aici:
Anterior, Asociaţia DIA a prezentat un raport de alternativă în cadrul mecanismului de Evaluare Periodică Universală (EPU) cu privire la respectarea dreptului la sănătate și educație incluzivă cu diabet zaharat de tip 1, prin intermediul Alianţei Organizaţiilor pentru Persoane cu Dizabilităţi (AOPD). Acesta s-a axat pe prevederile conținute în Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale din 1966, în vigoare din 1976, ratificat de Republica Moldova prin Rezoluția Adunării Generale a ONU din 1996, în vigoare din 30 decembrie 1998.
Una dintre întrebările adresate autorităţilor responsabile a constat în măsurile întreprinse pentru asigurarea incluziunii educaționale, inclusiv, în cadrul evaluărilor naționale ale copiilor și elevilor cu diabet zaharat de tip 1.
Potrivit estimărilor, se atestă un nivel scăzut de responsabilizare a personalului şcolar în ceea ce privește gestionarea condiției medicale a copiilor și elevilor de vârstă mică cu această condiţie, fapt ce influențează nefavorabil incluziunea educațională a acestora. Statutul non-CES, precum şi încadrarea în gradul accentuat de dizabilitate nu permite aparținătorilor acestora să fie angajați ca și asistenți personali. Prin urmare, aparţinătorii sunt nevoiți să renunțe la activitatea profesională, în schimbul punerii în aplicare a planului individualizat de intervenţii în cadrul eventualei reţele de CREI din instituţiile de învăţământ general.
În 2024, în Republica Moldova erau înregistraţi 678 de copii cu diabet zaharat de tip 1 şi 46 cu diabet de tip 2, potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică. Estimativ, fiecare a treia instituţie de învăţământ general ar include în mediul şcolar, cel puţin, un copil sau elev cu diabet. Aproape 40 la sută dintre aceștia nu utilizează tehnologii de monitorizare glicemică continuă și administrare a insulinei, care pot fi gestionate de la distanţă cu ajutorul aparţinătorului.
