Calitatea tratamentului cu insulină/autoîngrijirii diabetului de tip 1 se verifică în funcție de nivelul:
- – hemoglobinei A1c
- – coeficientului de variabilitate glicemică (CV), în cazul persoanelor care poartă senzor de glicemie
- – intervalului de timp cu glicemii normale (Time-in-Range), în cazul persoanelor care poartă senzor de glicemie.
Fără monitorizarea glicemiei și ajustarea dozelor de insulină, a efortului fizic și al consumului de alimente, mai ales glucide, nu e posibilă autoîngrijirea diabetului de tip 1 care să ofere o bună calitate a vieții.
Hemoglobina A1c este un test de sânge (din venă) care arată nivelul de îngrijire a diabetului prin media glicemiilor pe o perioadă de 2-3 luni, însă care nu arată variabilitatea glicemică (frecvența episoadelor de hipoglicemie, etc).
Ținta hemoglobinei A1c (fără senzor, pompă):
- adulți <7%
- copii <7,5%, obținute cu cel mult, două episoade de hipoglicemie (ușoară/medie) în săptămână.
Ținta hemoglobinei A1c la persoanele care poartă senzor, pompă:
- adulți și copii <7%;
- femei gravide ≤6,5%, obținute fără hipoglicemii frecvente și severe.
Excursiile glicemiei la persoanele care poartă senzor glicemic se „măsoară” în:
– deviația standard (SD) care arată cât de mult crește sau scade glicemia într-o anumită perioadă de timp în comparație cu valorile-țintă. Valoarea-țintă ar trebui să fie cât mai mică (≤3,3mmoll/L);
– coeficientul de variabilitate glicemică (CV) care se află după formula: CV = (SD/MG)100), unde MG – media glicemiilor. Valoarea-țintă ar trebui să să fie sub 36%, ideal sub 33%.
Pentru a lua decizii de ajustare a dozelor de insulină, se recomandă completarea unui caiet de autocontrol cu profilul glicemic complet (glicemie de moment, doze de insulină, glucide consumate pe mese și eventual, gustări), cel puțin o dată la 1-2 săptămâni (în caz de monitorizare glicemie pe glucometru) sau cu senzor glicemic.
Peste 42 de factori pot influența valorile glicemiei, iar pacientul cu diabet de tip 1 este nevoit să ia peste 150 de decizii terapeutice zilnic.
În ecuația diabetului de tip 1 există câteva variabile care se iau în calcul:
- doza totală zilnică de insulină (DTZI);
- raportul insulină/glucide (ICR);
- factorul de sensibilitate la insulină (ISF);
- factorul de corecție (CF;
- insulina activă (IOB);
- calculul glucidelor, proteinelor, efortul fizic și monitorizarea glicemiei.
Există aplicații care pot ajuta pacientul să calculeze doza de corecție sau bolus de insulină.
Doar la 2-3 ore de la mese pot fi realizate corecții cu insulină rapidă și poate fi luat în considerare trendul glicemic (săgeata).
Situațiile speciale
Situațiile speciale sunt o provocare pentru autocontrolul glicemiei, deoarece sunt însoțite de secreția hormonilor de stres (de contrareglare), care cresc glicemia, chiar dacă pacientul nu mânâncă.
Printre acestea sunt:
- zilele de rău (manifestate prin hiperglicemie, provocată de infecții respiratorii sau alte acutizări, la fel și prin hipoglicemie, provocată mai ales de infecții digestive);
- efortul fizic intens și prelungit;
- omiterea sau confuzia insulinelor;
- intervențiile chirurgicale;
- sarcina;
- ciclul menstrual;
- somnul inadecvat;
- călătoriile, etc.
Orice pacient cu diabet de tip 1 ar trebui să participle la un curs de educație structurată în diabetul de tip 1, iar anual sau la necesitate să fie reluat, mai ales, modulul de îngrijire în situații speciale.
Actualizat: 30.11.2020
