Peptidul C și insulina sunt eliberate din pancreas în același timp și în cantități egale. Un test al peptidului C poate arăta câtă insulină produce corpul, dar și riscul de complicații microvasclare pe termen scurt și lung ale diabetului.
Ce este peptidul C
• Peptidul C este un precursor al insulinei format dintr-un lanţ de 31 de aminoacizi și este produs, împreună cu insulina, la nivelul celulelor beta ale pancreasului. Insulina şi peptidul C sunt secretate în cantităţi egale şi sunt eliberate în circulaţie prin vena portă.
• Peptidul C are un rol important în asamblarea celor două lanţuri ale insulinei (A şi B). Ficatul extrage aproximativ jumătate din cantitatea de insulină şi doar un procent foarte mic din peptidul C, de aceea peptidul C persistă în circulaţia periferică în concentraţii de 5-10 ori mai mari şi cu fluctuaţii mai mici decât insulina. Spre deosebire de insulină, peptidul C nu este degradat în ficat, el fiind îndepărtat din circulaţie de către rinichi, o fracţiune excretându-se ca atare în urină.
Testul poate fi folosit pentru:
• Determinarea secreției reziduale a insulinei de către celulele beta ale pancreasului.
• Diferențierea diabetului de tip 1 și de tip 2, precum și a rezistenței la insulină.
• Determinarea riscului de hipoglicemie severă, cetoacidoză diabetică și al complicațiilor microvasculare (retinopatie, nefropatie diabetică).
• Diagnosticarea unei tumori pancreatice, etc.
Cum se efectuează testul peptidului C
1) La un laborator, pe nemâncate, prin recoltarea sângelui din venă.
2) Prin colectarea urinei de 24 de ore, după care se extrage o porție de 10 ml din urina colectată.
Instrucțiuni despre cum se colectează și se păstrează proba de urină
1) Goliți vezica urinară dimineața și aruncați acea urină. Înregistrați ora.
2) În următoarele 24 de ore, coletați toată urina în recipientul special (poate fi un borcan de sticlă cu volumul de 3 l, bine spălat, dezinfectat și uscat).
3) Păstrați recipientul cu urină în frigider sau într-o geantă frigorifică.
4) După agitare, turnați o porție de 10 ml în recipientul pentru eșantion (cu volum de 100 ml, procurat de la farmacie) și duceți-l la laborator, indicând volumul de urină colectat.
Semnificația clinică a testului peptidului C
• Conform rezultatelor studiului Scotish Diabetes Research Network Type 1 Bioresource, cel puțin, o secreție minimă reziduală a peptidului C este asociată cu un risc scăzut al episoadelor de hipoglicemie severă, inclusiv, datorat duratei mari a diabetului de tip 1.
• Acesta reflectă un nivel de funcționare a celulelor beta pancreatice care poate fi determinat genetic, de vârsta la debutul diabetului și durata acestuia.
• Nivelurile scăzute ale peptidului C corelează cu riscul de hipoglicemie severă și cetoacidoză diabetică (conform studiului DCCT, Diabetes Control and Complications Trials), dar și cu cel al nefropatiei (insuficienței renale) și neuropatiei diabetice (conducerea nervoasă senzitivă și motorie).
• Măsurarea peptidului C poate aprecia secreţia endogenă (a celulelor beta ale pancreasului) de insulină mai bine decât nivelele de insulină, datorită prezenței de anticorpi anti-insulină.
• Valorile peptidului C pot fi de ajutor în evaluarea funcţiei celulelor beta reziduale în stadiile iniţiale ale diabetului zaharat de tip 1 şi prezervarea acestora, la fel, pentru diagnosticul diferenţial între diabetul latent autoimun (LADA) la adulţi şi diabetul de tip 2.
• Niveluri crescute ale peptidului C pot rezulta dintr-o activitate crescută a celulelor beta, observată în hiperinsulinism (provocată de o tumoare a pancreasului), insuficienţă renală, obezitate (rezistență la insulină), sindromul Cushing (tulburare în care corpul produce prea mult cortizol). De asemenea, a fost găsită o corelaţie între nivelurile crescute de peptid C şi hiperlipoproteinemie (nivel crescut al lipoproteinelor în sânge) şi hipertensiune (tensiune arterială crescută).
• Niveluri scăzute ale peptidului C sunt observate în diabetul de tip 1, stări de inaniție (subnutriție), boala Addison şi pancreatectomie (înlăturarea parțială sau totală a pancreasului), boli de ficat.
• Măsurarea peptidului C în urină este utilă în cazul în care este necesară o evaluare continuă a funcţiei celulelor beta sau atunci când recoltarea frecventă de sânge nu este practică (la copii).
Valorile petidului C depind de:
• Momentul recoltării probei de sânge (foame, după masă, stimulare cu glucagon);
• Vârsta pacientului;
• Debutul și durata diabetului;
• Metoda de dozare.
La debutul diabetului și în primii doi ani de evoluție, valorile peptiduui C se pot încadra în cele de referință (1,1-4,4 ng/ml), limita de detecție fiind de 0,01 ng/ml. Prin urmare, testul este util la 3-4 ani de la debutul diabetului. Evoluția diabetului de tip 1 este favorabilă și în funcție de stimularea funcției celulelor beta pancreatice la debut după inițierea tratamentului cu insulină, în perioada de remisiune (lună de miere) când controlul glicemic este foarte bun.
Bibliografie:
1) Clinical Impact of Residual C-Peptide Secretion in Type 1 Diabetes on Glycemia and Microvascular Complications, Diabetes Care 2021 Feb; 44(2): 390-398.
2) C-peptide test, medlineplus.gov
3) Despre analiză – peptidul C în urină, bioclinica.ro
Sursa imagine: Clinical Lab Science.
