În anii’90-00 ai secolului trecut „medicul pentru adolescenţi” oferea recomandări protective absolvenţilor cu diabet de tip 1 ai ciclurilor de învăţământ, care contraveneau rigorilor de educaţie incluzivă şi carieră din ţările civilizate.
Totuşi, cazuri din acea generaţie au fost integrate cu succes în mediul academic, însă riscând complicaţii instante și tardive în lupta pentru șanse egale.
De ce însă elevii cu T1D nu pot fi încadraţi în categoria „cu cerinţe educaţionale speciale (CES)”?
Îndată după adoptarea noului Cod al Educaţiei (Codul 152/2014), au fost aprobate instrucţiuni care reglementează „condiţiile speciale de educaţie incluzivă a elevilor cu CES”, aprobate prin ordinul Ministerului Educaţiei nr.156/2015 și nr.311/2015.
În 2020, Consiliul pentru Egalitate a constatat riscuri de discriminare pe criteriu de „condiţie medicală” a elevilor cu T1D în accesarea educaţiei incluzive, recomandând Ministerului Educaţiei ajustarea instrucţiunilor la nevoile specifice acestei categorii de elevi.
Asociaţia DIA a revenit la solicitarea către Ministerul Educației și Cercetării de ajustare a normelor juridice actuale, insistând pe încadrarea acestei categorii de elevi în categoria „de risc generat de o condiţie medicală netransmisibilă”, anume pe măsuri de adaptare rezonabilă în contextul cotidian şcolar și de evaluare naţională la absolvirea ciclului primar, gimnazial, liceal.
Instrucţiunile actuale permit elevului-candidat la absolvirea ciclului de învăţământ să poarte în sala de examinare doar pixul, iar celor încadraţi în categoria „CES” (cu dizabilităţi psihosociale sau senzoriale, generate de deficienţe de văz, auz), dispozitive asistive, examinator de sprijin și timp suplimentar. Condiţiile speciale de evaluare naţională a elevilor cu dizabilitate somatică, generată de riscurile de complicaţii acute sau cronice ale T1D, nu se regăsesc însă în prevederile actuale.
Printre măsurile minime solicitate, de garantare a securităţii medicale a elevilor cu T1D în timpul programului şcolar, se numără purtarea cu sine şi asigurarea accesului la:
1) o sursă de glucoză orală (suc, zahăr, bomboane, etc) destinată cupării unui eventual episod de hipoglicemie (valoarea glucozei sângelui sub 4 mmol/L), care reprezintă, pe termen scurt, un potenţial deficit cognitiv de concentrare a atenţiei, memoriei, precum și o urgenţă medicală);
2) dispozitivul medical/tehnologia de administrare a insulinei: a stiloului injector sau a pompei de insulină, destinat corecţiei eventualelor valori hiperglicemice (peste 10 mmol/L), care comportă potenţial de cetoacidoză diabetică (urgenţă medicală), generat de contextul stresant;
3) dispozitivul medical/tehnologia de monitorizare a glicemiei: glucometrul sau receptorul de date/telefonul amplasat la o distanţă discretă, astfel încât să nu fie afectată emiterea alertelor de hipo- sau hiperglicemie de pe sistemul de monitorizare continuă a glucozei (CGM, senzor de glicemie);
4) suplimentarea timpului de evaluare naţională cu până la 60 de minute, dedicată recuperării deficitului cognitiv generat de un eventual episod de hipoglicemie dinaintea sau din timpul examenului.
5) disponibilitatea glucagonului la școală, utilizat în cazuri de hipoglicemie de gradul III. Deși nu este prezent pe piaţă, elevul/aparţinătorul îl poate preda, în mod personal, pedagogului desemnat și instruit, cu care elevul interacţionează frecvent, pentru ca acesta să-l depoziteze într-un loc sigur și accesibil, de exemplu, în sertarul de la masa pedagogului, spre a fi utilizat în cazuri de urgenţă.
Anual, până la 30 aprilie, aparţinătorii elevilor cu T1D pot depune dosar de solicitare a condiţiilor rezonabile de evaluare naţională. Conţinutul dosarului, potrivit reglementărilor actuale, poate fi găsit aici.
Un model de cerere de adaptare rezonabilă a condiţiilor speciale de evaluare naţională a elevilor cu T1D, un model de plan de îngrijire şi supraveghere a elevului cu T1D la şcoală și un model de scrisoare de informare a pedagogului despre elevul său cu T1D pot fi găsite aici.
