Stigmatizarea, distresul, cogniția, tulburările de comportament alimentar, depresia și fobiile influențează nefavorabil rezultatele clinice, autogestionarea, calitatea și speranța de viață ale persoanei cu diabet de tip 1 (T1D). Susținută de ghidurile clinice de referință (ADA, ISPAD, EASD, NICE), integrarea evaluării psiho-sociale în rutina îngrijirii multidisciplinare a T1D a fost apelul-cheie adresat forului psihologilor clinicieni la cea de-a X-a Conferință națională cu participare internațională a Asociației Balint din Moldova, la 17 mai 2026.
Veronica Volcov a prezentat subiectul legat de impactul și intervențiile aplicate în cazul stigmatizării asociate T1D. Potrivit rezumatului, atitudinea și comportamentul diferențiat al anturajului impactează bunăstarea psiho-emoțională, autogestionarea condiției și rezultatele clinice ale persoanei cu T1D, iar psihologii clinicieni pot contribui la suportul și monitorizarea cazurilor de risc prin aplicarea instrumentelor validate de evaluare și a principiilor de comunicare bazată pe limbajul fără prejudecată – integrate în ghidul clinic național de îngrijire a T1D.
Urmările stigmatizării asociate T1D se văd în rezultatele clinice
Stigmatizarea asociată T1D este extrem de răspândită la nivel național, prin consecințele acesteia asupra rezultatelor clinice. Astfel, mai mult de jumătate (62%) dintr-un grup de 16 adolescenți cu T1D, care urmau programul de educație structurată DAFNEplus, au prezentat o ultimă valoare a hemoglobinei glicate de peste 7,6% într-un studiu la nivel național realizat de Asociația DIA. În același timp, aproape 60% dintre cei 147 de respondenți ai studiului „Experiența națională cu T1D: Acces la medicație, educație, tehnologie” și-au autoevaluat nivelul de bunăstare psiho-emoțională ca fiind unul satisfăcător, 30% ca bun, 68% declarând că nu au fost niciodată la un psiholog, iar 25% consultând cel puțin o dată un profesionist în sănătate mintală.
Impactul limbajului folosit de profesioniști medicali și psiho-sociali, mass-media și anturajul societal este enorm. Un studiu calitativ asupra limbajului comun asociat îngrijirii T1D în Republica Moldova a relevat expresii, atitudini și comportamente stigmatizante, stereotipurile și prejudecățile persistând în 59% de cazuri (10 respondenți) și autostigmatizarea în 41% (7).
Stigmatizarea asociată T1D la nivel internațional este constant crescută între studii și țări
Studiul Holmes-Truscott, care a precedat Declarația de Consens Internațional pentru Combaterea Stigmei asociată Diabetului, realizat în 2025 pe 3116 de persoane cu T1D cu vechime de 21± 15 ani din șase țări (63% femei, 42% utilizatori de pompă de insulină) a relevat faptul că 4 din 5 respondenți cu T1D (90%) au experimentat, cel puțin, o formă de stigmatizare versus 75% de cazuri de diabet tip 2 (T2D). Prejudecățile și stereotipurile au prevalat ca forme de manifestare în 82% cazuri cu T1D versus 69% cu T2D, amenințarea identității în 72% de cazuri cu T1D și tratamentul diferențiat în 46% de cazuri cu T1D versus 36% cu T2D. Studiul BETTER, realizat în 2024 în Canada, a arătat o prevalență de 98,7% a stigmatizării la adolescenții cu vârsta de 14-24 ani, de 68% la femei versus 59% bărbați și de 83% la aparținătorii de copii cu T1D. În același timp, studii de prevalență a depresiei asociate T1D printre adolescenți și tineri au relevat o rată de 30%, a ideației suicidale de 15% și de deces suicidal de 7%.
Confuzia diabetului autoimun cu diabetul de tip 2 e principalul factor de stigmatizare
Factorii care alimentează atitudinile de stigmatizare asociată T1D sunt determinați de povara condiției, chemările instinctuale de blamare și dezgust, forma invizibilă, frica de interacțiune, lipsa de înțelegere și dezinformarea. Cel mai important factor de stigmatizare asociată T1D însă este confuzia condiției medicale autoimune cu cea de T2D asociată stilului de viață. În plus, impactul hipoglicemiei asupra bunăstării psiho-emoționale este accentuat de manifestările de anxietate, ca simptom neurogenic autonom și de comportamentul ciudat, dificultățile de vorbire și coordonare, ca și simptom neuroglicopenic.
Etichetarea și prejudecata alimentează fenomenul de stigmatizare instituționalizată
Formele de manifestare ale stigmatizării se referă la stereotipuri (etichete) și prejudecăți (sfaturi nesolicitate, descriptori moralizatori), severitatea evoluției diabetului, amenințarea identității (confuzia cu un consumator de droguri sau kamikaze-purtător de explozibil), subestimarea capacității (procreare, asumare de responsabilități), complicațiile terapiei cu insulină (hipoglicemie). Autostigmatizarea este o formă internalizată care induce purtătorului aceste atitudini și comportamente, drept urmare, bunăstarea psiho-emoțională și nivelul de competențe de autogestionare a condiției scad. Atitudinea discriminatorie se manifestă prin excluziunea socială (evenimente publice, găști de prieteni, colegi, parteneri romantici) și oportunități ratate de angajare, educație, acces la chirie, asigurare, asistență medicală, obținerea permisului de conducere – toate impregnate în politicile publice ca și manifestări de stigmatizare instituționalizată.
Stigmatizarea asociată T1D afectează bunăstarea fizică și psiho-emoțională
Impactul fenomenului de stigmatizare asupra bunăstării mintale se manifestă prin epuizare fizică și psiho-emoțională generată de rutina copleșitoare a autoîngrijirii, depresie, fobie (hipoglicemie, ace, hiperglicemie), tulburări de comportament alimentar (diabulimie, anorexie și bulimie nervoasă, ortorexie, neofobie alimentară). Consecințele asupra rezultatelor clinice se manifestă prin valori crescute ale hemoglobinei A1c, episoade frecvente de hipoglicemie, inclusiv, severă, hiperglicemie persistentă, implicit, complicații pe termen lung. Autostigmatizarea produce efecte de camuflare a condiției, din cauza dispozitivelor medicale portabile, manifestate prin evitarea îngrijirii în contexte sociale și profesionale, izolare socială și discriminare la locul de muncă și la școală.
Intervenția DAFNEplus
Motto: „Pentru că lipsa educației e la fel de periculoasă ca și lipsa insulinei…” (Elliot P. Joslin).
Programul de educație structurată în T1D de tip DAFNEplus va fi aplicat în perioadele critice de la debutul T1D, anual, la orice internare, în tranzițiile: copil-adolescent, adolescent-adult și adult-senior, în periconcepție, la inițierea terapiei cu steroide și la utilizarea tehnologiei de gestionare a T1D. Acesta va include abordarea rezilienței emoționale pentru evitarea autostigmatizării (tipare de gândire perfecționistă, catastrofică, autoculpabilizantă), gestionarea judecăților sociale (strategii de abordare a sfaturilor nesolicitate, a comentariilor negative), instruire pentru suport social (familie, prieteni, colegi, comunități de suport), educație de la egal la egal (povești, discuții de grup). Alte strategii de intervenție se referă la pledoarie și protest (petiții), integrarea evaluării psiho-sociale în algoritmul de îngrijire a T1D, creșterea conștientizării publice (T1D este diferit de T2D, păpușa Barbie cu T1D, campaniile #LanguageMatters, #EndDiabetesStigma), facilitarea accesului la tehnologie de gestionare a T1D, cultivarea limbajului fără prejudecată și promovarea cercetării fenomenului.
Limbajul modelează gânduri, emoții, atitudini și comportamente
Limbajul T1D poate ruina sau încuraja încrederea și speranța.
Printre exemplele de sintagme care împuternicesc persoana cu T1D se numără:
| Limbaj recomandat | În loc de |
|---|---|
| persoană cu diabet | diabetic |
| condiție medicală | boală, suferință, afecțiune, patologie |
| a lua în considerare | ar trebui |
| educație | școlarizare |
| gestionarea diabetului | controlul diabetului |
| monitorizarea glicemiei | testarea glicemiei |
| valori glicemice în interval | glicemie în normă |
| ajustarea dozei de insulină, numărarea glucidelor și a activității fizice | regim, reguli, tratament intensiv cu insulină |
| a avea performanțe clinice, a atinge rezultatele clinice | a fi aderent sau compliant |
| echilibru glicemic | control glicemic |
| alimentație echilibrată bazată pe preferințe și obiceiuri alimentare | dietă, regim alimentar strict |
Astfel, stigmatizarea și discriminarea asociate T1D sunt dăunătoare, inacceptabile, lipsite de etică și contraproductive, iar angajamentul de a le anihila aparține tuturor. Principiile de etică a comunicării sunt parte a mecanismului bio-psiho-social de sprijin: respectul, empatia, colaborarea, limbajul neutru și non-autoritar.
Alte subiecte abordate la conferință
„Mai întâi starea, apoi procesul”, a reamintit psihoterapeutul Viorel Pașca de la Baia Mare, exersând cu auditoriul siguranța prin echilibrul polivagal chiar în holul spitalului. „Mă bucur să fiu la Chișinău”, mărturisi acesta în debutul discursului său dedicat neuroștiinței relației, în care „zâmbetul este siguranța sistemului nervos. Chiar dacă scopul vieții este de a supraviețui, suntem prea puțin echipați pentru a fi fericiți (…). Uneori suntem paranoici, narcisiști, dar conectarea depinde de stare. Poveștile minții sunt cele ale disperării, iar conectarea cu natura (divinitatea) schimbă strategiile de supraviețuire, bazate pe afiliere. Nu putem trăi, nici nu ne putem vindeca singuri, murim singuri însă uneori. Sistemul nervos autonom răspunde la ce și cum se spune: mai întâi intonația, apoi conținutul. Siguranța depinde de alegeri, cadru (protocoale), conexiuni (grupuri de suport). Uimirea, bunătatea, recunoștința generează stări de siguranță”.
Discursul despre teoria lui Porges a fost anticipat de subiecte de evaluare psihologică în organizații, metoda Balint versus Sedona în autoreglarea emoțională a profesionistului medical, leziunea morală asociată trădării instituționale, testul Rorschach în expertiza judiciară a adolescenților, reducerea stresului ocupațional prin metoda Balint, rolul diasporei în susținerea psiho-emoțională a personalului medical de-acasă, tehnici respiratorii: metoda Buteiko vs Strelnikova, efectele designului interior asupra sănătății mintale, instrumente de evaluare a limbajului iubirii în relația romantică, expertiza psihologică a copilului aflat în divorțul părinților și grupuri de exersare a metodei Balint, una dintre zile culminând cu spectacolul „Notre Dame de Paris”, jucat în limbajul mimico-gestual.
Forul de psihologie clinică și organizațională a avut loc în sala de conferințe a Spitalului Clinic Republican „Timofei Moșneaga” din Chișinău în perioada 14-17 mai 2026 și a adunat mai mult de o sută de psihologi clinicieni și profesioniști medicali din România, Elveția, SUA, Republica Moldova sub genericul: „Echilibru interior și vitalitate profesională pentru profesioniști sănătoși și echipe eficiente”. Prin participarea sa la acest eveniment științific, Veronica Volcov a reprezentat poziția Asociației Tinerilor cu Diabet DIA, acumulând 30 de credite de educație medicală continuă.
Ghidul „Evaluarea psiho-socială în diabetul de tip 1: Integrare în practica îngrijirii multidisciplinare”, dedicat psihologilor clinicieni și educatorilor de diabet, poate fi accesat aici.
