Cu ocazia lansării ghidurilor de prevenire a încălcării dreptului la sănătate și al celui de examinare a sesizărilor pacienţilor, la 3 aprilie a avut loc o masă rotundă organizată de CASMED și HOMECARE, în parteneriat cu Crucea Roșie din Elveţia și Avocatul Poporului, la care a participat și reprezentanta Asociaţiei DIA.
„Centrul nostru nu are sesizări parvenite de la pacienţi„, – a mărturisit directorul unui furnizor de servicii de diagnostic medical în marja evenimentului. „Omiterea a patru ore din durata ritmului circadian cu program de activitate fizică de-o zi (24 ore) poate afecta acurateţea datelor înregistrate de sistemul de monitorizare continuă a ritmului cardiac sau al tensiunii arteriale, influenţând astfel interpretarea acestora pentru încadrarea într-un plan personalizat de tratament. În plus, rapoartele nu pot fi accesate de pe adresa de email„, – a fost replica. „Prima observaţie nu este corectă, iar cea de-a doua, da” – fusese răspunsul.
În debutul reuniunii juriștilor, managerilor de calitate din ambulatoriile și spitalele publice şi ale organizaţiilor societăţii civile din domeniul sănătăţii s-a insistat pe progresele de instituţionalizare a Consiliului Naţional al Pacienţilor, entitate sugerată şi votată, în noiembrie 2025, în cadrul Forumului Pacienţilor.
Câteva repere din discursurile de salut:
„Supravegherea şi identificarea provocărilor sistemice prin prioritizarea accesului la servicii sigure de sănătate potrivit standardelor de îngrijire – este misiunea Ombudsmanului. În 2025, cele mai încălcate drepturi s-au referit la viaţă şi integritate fizică, demnitate umana, viaţă privată şi date medicale. Acum zece ani, respectarea drepturilor omului era cotată cu 38%, crescând până la 58% în ultimii cinci ani„. (Ceslav Panico, Avocatul Poporului/Ombudsman).
„Dreptul la sănătate este o prioritate şi toţi suntem responsabili pentru a-l realiza. Elveţia ne sprijină în elaborarea politicilor în sănătate.” (Ion Prisăcaru, secretar de stat, Ministerul Sănătăţii).
„Sistemul de sănătate se construieşte prin încredere – când pacientul este informat, procesele sunt transparente, profesioniştii sunt antrenaţi şi parteneriatele cu autorităţile, organizaţiile societăţii civile şi internaţionale funcţionează. Impactul ghidurilor elaborate va depinde de punerea în aplicare a acestora, astfel încât să contribuie la imputernicirea pacienţilor. Sistemele centrate pe oameni sunt echitabile şi incluzive.” (Guido Beltrani, director, Biroul de Cooperare al Elveţiei în Moldova).
„Sistemul de sănătate este un labirint, iar mişcarea asociaţiilor de pacienţi este în stadiu incipient. Conceptul de responsabilizare în sănătate contribuie la participarea acesteia în luarea deciziilor, impunerea pe agendă a „vocii” şi a cererii de răspuns la nevoi.” (Viorel Gorceag, reprezentant de ţară, Crucea Roşie din Elveţia).
Constatări-cheie după lansarea ghidului de examinare a sesizărilor pacientului (Olesea Doronceanu, avocată, adjuncta Avocatului Poporului):
– Deşi mecanismul de examinare a sesizărilor prevede remedii judiciare (civile, penale, contravenţionale), acesta încurajează remediile extrajudiciare, prin apelarea furnizorului de servicii sau a plătitorului (CNAM), decât către Ministerul Sănătăţii , care elaborează politici publice în sănătate. Excepţie sunt încălcările sistemice prin sesizarea direcţiei de asigurare a calităţii serviciilor medicale.
– În lipsa Colegiului Medicilor şi a Comitetului de Etică (entităţi independente) din ambulatorii şi spitale, în practică, juristul sau managerul pentru asigurarea calităţii serviciilor va examina sesizările pacienţilor.
– Modalităţi de examinare în funcţie de competenţe, aplicând prevederile Codului Administrativ cu implicarea comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătăţii în cazul denunţării erorilor (expertiza calităţii serviciilor – audit intern al furnizorului, comisie ad-hoc, constatare fapte, soluţii).
– Ministerul Sănătăţii poate institui măsuri sistemice preventive, însă nu poate concedia personalul, sancţiona disciplinar, solicita compensaţii pentru prejudicii. Impunerea acestor măsuri depind de furnizor (angajator). CNAM poate institui măsuri judiciare către furnizori, în scopul compensării prejudiciilor.
– Deşi pacientul prejudiciat poate alege sursa despăgubirii (furnizorul sau medicul), acesta pledează de obicei pentru cea a furnizorului, deşi acesta nu are un fond distinct pentru acoperirea compensaţiilor de prejudiciu şi îşi asumă să achite.
– Legea malpraxisului nu a fost adoptată şi pusă în aplicare (profesionistul medical va achita contribuţii anuale de asigurare de malpraxis – erori medicale).
– Remediile judiciare (penale, civile, contravenţionale) pot fi abordate prin sesizările înaintate către poliţie (constatare prejudiciu, statut de pârât/bănuit). Remediul penal abordează sesizarea cu componentă de infracţiune, de exemplu, clonarea, practicarea ilegală a medicinei, inviolabilitatea vieţii private, încălcarea reglementărilor de asistenţă medicală, divulgare datelor medicale. Acestea sunt „acoperite” de prevederile articolului 213 al Codului penal cu privire la malpraxis. Instanţa de apel impune obligaţia executorie a compensării orejudiciilor.
– Remediile civile nu justifică sesizarea pacientului dacă acesta nu realizează sarcina
probaţiunii. În cele penale se include statul cu expertiza medico-legală.
– Mecanisme de examinare a sesizărilor prin intermediul instituţiilor independente pentru drepturile omului: Avocatul Poporului (Ombudsman),
Instituţia medierii (servicii contra plată), Consiliul Egalitate, OSC-uri (litigare strategică), Consiliul naţional pentru asistenţă juridică garantată de stat (pentru grupuri vulnerabile, inclusiv, persoane cu condiţii medicale cronice, cu dizabilităţi).
Constatări-cheie după lansarea ghidului de prevenire a încălcării dreptului la sănătate (Dr. hab. Rodica Gramma):
– Necunoașterea legii nu privează de responsabilitate, iar intuiţia şi valorile personale nu contează.
– Absolvenţii USMF „Nicolae Testemiţanu” sunt nepregătiţi din perspectiva înţelegerii cadrului de reglementări a drepturilor şi responsabilităţilor pacienţilor şi profesioniştilor medicali.
– Drepturile pacientului derivă din drepturile omului (constituţionale) prin aspectele de disponibilitate,
accesibilitate, acceptabilitate,
calitate.
– Terminologia celor 14 drepturi fundamentale ale pacientului, prevăzute în Carta Europeană a Drepturilor Pacientului, diferă de cea scrisă în cadrul naţional de reglementări.
– Esenţa celor 14 drepturi fundamentale ale pacientului: a fi informat (în limba înţeleasă de pacient); a avea acces la servicii de sănătate; a manifesta atitudine respectuoasă şi fără discriminare; a respecta standarde de calitate în funcţie de nevoi; a avea opţiuni de alegere; a respecta autonomia pentru a accepta/consimţi; a respecta secretul medical; a sesiza şi a fi compensat prejudiciul; a avea acces la tratament în timp util; a respecta timpul pacientului; a avea acces la tratament inovativ, personalizat.
– Fişele de acord informat (potrivit ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 303/210) nu conţin partea de informare, ci doar de avizare (semnare).
– Accesul la datele medicale:
fișa medicală este proprietatea furnizorului, datele din fişă – proprietatea pacientului.
– Formularul standardizat de refuz este acceptat în loc de registru de evidenţă a refuzului actului medical.
– Relaţia medic-pacient se va baza pe comunicarea asertivă, în situaţii speciale – a veștilor proaste, gestionarea conflictelor.
Ghidul „Prevenirea încălcării dreptului la sănătate” (pentru pacienţi şi profesioniști medicali) poate fi accesat aici.
Ghidul de examinare a cererilor pacienţilor (pentru profesioniști medicali și autorităţi de reglementare) poate fi accesat aici.
