După aplicarea terapiei cu insulină timp de peste un secol, vindecarea diabetului de tip 1 (T1D) se concentrează pe anihilarea atacului autoimun și regenerarea celulelor producătoare de insulină.
Însă puternicul sistem imunitar al organismului trebuie reglementat, astfel încât acesta să nu poată ataca propriile organe. Mary E Brunkow (Institute for Systems Biology din Seattle, SUA), Fred Ramsdell (Sonoma Biotherapeutics din San Francisco, SUA) și Shimon Sakaguchi (Universitatea Osaka, Japonia) au elucidat modul în care sistemul imunitar este împiedicat să atace organismul. Descoperirile lor au pus bazele unui nou domeniu de cercetare a terapiilor pentru cancer și condiţii medicale autoimune, inclusiv, diabetul de tip 1.
Unul dintre cele mai prestigioase premii în domeniul Fiziologiei și Medicinei, în valoare de 11 milioane de coroane suedeze, celebrează o descoperire fundamentală cu referire la limfociteleT, un tip de celule albe din sânge produse în măduva osoasă, care ajută la semnalizarea microbilor invadatori și la uciderea celulelor infectate sau canceroase. Este însă esențial ca celulele T să nu atace țesuturile sănătoase ale organismului, deoarece acest lucru poate provoca alterări autoimune, precum diabetul de tip 1, scleroză multiplă, lupus eritematos și multe altele.
La sfârșitul anilor 1980 se știa că celulele T dăunătoare sunt eliminate în glanda timus, unde migrează cele în proces de dezvoltare pentru a se maturiza. Pentru o lungă perioadă de timp se credea că aceasta este singura modalitate prin care se obține autoreglarea imună. Cu toate acestea, unele celule autoreactive scapă în circulația sângelui și sunt potențial periculoase, – au anunţat reprezentanţii Comitetului Nobel.
Astfel, unul dintre cercetători a dezvăluit un al doilea mecanism prin care apare autotoleranța, arătând că celulele T dăunătoare pot fi eliminate de celulele T mature care poartă pe suprafața lor o proteină numită CD25. Aceste celule au devenit cunoscute drept celule T reglatoare sau „frânele sistemului imunitar”.
Alţi doi cercetători au mai adăugat un element al cercetării, dezvăluind că șoarecii cu o tulburare autoimună severă au o mutație în cromosomul X al genei numite FoxP3, demonstrând apoi că copiii cu mutații ale acestei gene dezvoltă o afecțiune autoimună sistemică rară numită sindromul IPEX.
Primul cercetător a demonstrat că gena FoxP3 controlează dezvoltarea celulelor T reglatoare, dezvăluind importanța acesteia pentru formarea autotoleranței: „Celulele T reglatoare împiedică majoritatea oamenilor în a dezvolta autoimunitate și alergie, iar având un sistem imun în repaus, sunt capabili să dezvolte reacții imunitare mai puternice și mai rapide, la fel cum o mașină poate avea un accelerator mai bun, dacă are frâne bune. Este într-adevăr o parte esențială a sistemului imunitar care provoacă afecţiuni grave cu debut în copilărie, dacă este
defect”.
Descoperirile au stimulat dezvoltarea mai multor tratamente potențiale, astfel încât sunt în curs de desfășurare studii clinice pentru creșterea numărului de celule T reglatoare pentru suprimarea reacțiilor imunitare nedorite în condiţiile autoimune sau în urma transplantului de organe, – a spus cercetătorul, adăugând că abordarea opusă a fost utilizată în studiile pentru cancer însă în acest caz accentul se pune, prin urmare, pe distrugerea celulelor T de reglementare, astfel încât sistemul imunitar să poată acționa împotriva celulelor maligne.
Un imunolog de la Imperial College din Londra a declarat că o mare parte a progresului din ultimii 30 de ani în înțelegerea sistemului imunitar a venit odată cu descrierea celulelor T reglatoare în diverse aspecte ale sănătății și bolii. Astfel, premiul pentru descoperirea celulelor T reglatoare (T-reg) a fost așteptat de mult timp: „Există într-adevăr multe lucruri pe care încă nu le știm despre celulele T-reg, iar capacitatea de a le exploata în practica clinică nu a fost încă realizată”, au spus cercetătorii.
Fundamentarea ştiinţifică poate fi accesată aici
Imagine: Transplantul și producerea de celule β derivate din celule stem pluripotente embrionare sau induse, The Lancet, 2025.
