De Veronica Volcov
Pe 14 noiembrie sensibilizăm asupra rolului prevenției, educației și a accesului echitabil la îngrijirea diabetului în cadrul campaniei iniţiate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) și Federaţia Internaţională de Diabet (IDF), focusată, în acest an, pe diabetul la locul de muncă. Astfel, Asociația Tinerilor cu Diabet DIA și Fundația Comunitară de Diabet de Tip 1 (Type 1 Community Fund) atrage atenţia decidenților, angajatorilor și angajaților asupra adoptării politicilor publice la nivel national și în cadrul companiilor și organizațiilor angajatoare cu privire la un mediu profesional incluziv cu aplicarea măsurilor de adaptare rezonabilă a locului de muncă.
Estimativ, 100 de mii (70%) de adulți moldoveni cu diabet, inclusiv, 4,2 mii cu diabet dependent de insulină, sunt la vârsta aptă de muncă, iar mediul profesional poate deveni o sursă de stigmatizare. Mulţi angajaţi cu diabet încă luptă pentru a găsi un echilibru între condiţia medicală și cea profesională, care îi determină să-și ascundă condiţia de sănătate. Prin urmare, această luptă continuă afectează bunăstarea mintală, limitează dezvoltarea carierei și a autoîngrijirii. Înțelegerea acestor provocări poate asigura un mediu de muncă prietenos în care persoanele cu diabet să se simtă în siguranță, apreciate și împuternicite să-și valorifice potențialul profesional fără a-și compromite sănătatea sau ambițiile.
Măsurile de adaptare rezonabilă a locului de muncă permit angajatului calificat să se integreze în activitatea profesională. Exemple comune pot fi:
– pauzele dedicate monitorizării glicemiei, luării gustărilor glucidice, administrării medicamentelor, inclusiv, a insulinei, mersului la toaletă;
– spaţiul dedicat odihnei până valoarea glicemiei revine în ţinta recomandată;
– posibilitatea păstrării la îndemână a consumabilelor pentru diabet și a gustărilor glucidice;
– posibilitatea de a monitoriza glicemia și a administra insulina oriunde la locul de muncă, la cerere, oferirea unui spațiu privat;
– ajustarea politicilor interne cu privire la programul flexibil de muncă (absenţe justificate);
– concediul pentru tratament, recuperare sau instruire privind gestionarea diabetului;
– posibilitatea de a lucra conform unui program cu ture standard, în loc de ture variabile;
– posibilitatea de a oferi un scaun persoanelor cu afectare neuropatică;
– posibilitatea de a oferi monitor mare de computer, lampă de masă cu cupolă sau alte dispozitive asistive persoanelor cu afectarea vederii (retinopatie diabetică),etc.
Prevenirea stigmatizării persoanelor cu diabet răspunde obiectivelor Diabetes Compact ale OMS, care trebuie atinse până în 2030. Printre acestea se numără: 80% dintre persoanele cu diabet sunt diagnosticate; 80% au un control glicemic și al tensiunii arteriale optime; 100% dintre persoanele cu T1D au acces la insulină și la monitorizarea glicemiei.
Asigurarea accesului adecvat la îngrijire, suport și resurse la locul de muncă oferă persoanelor cu diabet șanse egale de a fi productive și a-și menține calitatea vieții, insistând pe diagnosticarea precoce, educația terapeutică, respectul și incluziunea la locul de muncă, accesul la tratamente și tehnologii inovative (sisteme de monitorizare continuă a glucozei și livrare a insulinei).
Un studiu sociologic de evaluare a ratei de stigmatizare în muncă a persoanelor cu diabet, realizat de IDF pe 1.400 de respondenţi din șapte ţări ale lumii, arată că:
– doi din cinci (40%) angajaţi cu diabet sunt trataţi nefavirabil la locul de muncă, din cauza condiţiei.medicale, iar unu din trei (32%) a abandonat locul de muncă din aceleași motive;
– aproape jumătate (46%) dintre angajaţii cu T1D, în raport cu unu din trei (36%) cu T2D, au raportat stigmatizare la locul de muncă;
– mai mult de o pătrime (28%) au raportat refuzul pauzelor sau concediului legate de gestionarea condiţiei medicale;
– aproape un sfert (23%) au ratat oportunităţi de carieră din cauza diabetului;
– unu din zece angajaţi cu diabet nu a dezvăluit condiţia medicală angajatorului, 43% au dezvăluit-o, declarând că se temeau să nu fie trataţi diferit, iar unu din trei (29%) era îngrijorat de posibile limitări în cariera profesională;
– ️unu din trei (29%) respondenţi a împărtășit diagnosticul unui singur coleg, iar 41% l-a împărtășit câtorva colegi;
– unu din patru angajaţi (26%) își menţinea intenţionat valorile crescute ale glicemiei, simţind disconfort în administrarea insulinei la locul de muncă și unu din cinci (20%) în monitorizarea glicemiei;
– jumătate (51%) dintre respondenţii germani au raportat lipsa politicilor interne de non-stigmatizare a angajaţilor, deși rata discriminării interpersonale este mai puţin pronunţată;
– 29% reprezintă rata medie globală de stigmatizare asociată diabetului la locul de muncă, cele mai mari fiind raportate în Pakistan (68%), India (55%), SUA (42%).
„Nimeni nu ar trebui să fie nevoit să-și ascundă starea de sănătate de teama de-a fi tratat diferit sau refuzat în oportunitățile de carieră. Viața cu diabet necesită gestionare continuă, iar locul de muncă trebuie să recunoască impactul fizic și mintal pe care îl poate avea această condiţie. Ajustări simple, precum programul flexibil de muncă și spații private pentru monitorizarea glicemiei sau administrarea insulinei sau a altor medicamente, pot face o diferență enormă. Vrem ca angajatorii să analizeze cu atenție modul în care sprijină angajaţii cu diabet, cei din urmă meritând respect, înțelegere și șanse egale”. (Prof. Peter Schwarz, președinte IDF).
Până la adoptarea politicilor publice la nivel naţional, mizăm pe responsabilitatea socială și politicile interne adoptate de angajatori (măsuri de acomodare rezonabilă) pentru angajaţii cu diabet, crescând astfel siguranţa acestora într-un mediu de muncă competitiv.
Mai multe detalii despre legile care protejează angajaţii cu diabet și exemple de măsuri de adaptare rezonabilă a locului de muncă puteţi găsi aici
