În pofida beneficiilor dovedite ale menținerii nivelului glicemiei în interval, pentru prevenirea sau încetinirea apariției complicaţiilor, o parte semnificativă a persoanelor cu diabet se străduiesc să își atingă ţintele prin corecţii intensive ale valorilor crescute.
Un studiu de caz recent prezintă o femeie în vârstă de 25 de ani cu diabet de tip 1 de la vârsta de 9 ani. Inițial, diabetul era dezechilibrat însă fără complicații. Totuşi în timpul unei sarcini neplanificate hiperglicemia i-a fost gestionată în mod intensiv. Cu toate acestea, consecințele au devenit evidente în următorii doi ani, deoarece pacienta a dezvoltat o cascadă de complicații microvasculare, inclusiv neuroartropatie Charcot, retinopatie diabetică proliferativă, gastropareză, tulburări de golire a vezicii urinare și insuficiență renală în stadiu terminal, care a necesitat hemodializă.
Acest caz evidențiază o problemă rar discutată în managementul diabetului: urmările corecției agresive ale hiperglicemiei. În timp ce prevenirea complicațiilor și menținerea controlului glicemic este crucială, rata și intensitatea corecției, în special pentru pacienții cu un istoric de hiperglicemie cronică, necesită o atenție sporită. La fel, acest caz evidențiază complexitatea managementului diabetului.
Complicațiile microvasculare dezvoltate în urma corecției rapide a glicemiei sunt complexe și nu sunt pe deplin înţelese. Totuşi unele teorii se referă la efectul hipoglicemiei, ceea ce poate afecta vasele mici de sânge și nervii, declanșând în același timp eliberarea de hormoni de stres, inflamație și stres oxidativ.
Teoria neurovasculară sugerează, că îmbunătățirile rapide ale valorilor glicemiei afectează sistemul nervos autonom, crescând fluxul sanguin către extremități, ceea ce duce la inflamații localizate și modificări vasculare care contribuie la neuroartropatie. Neuropatia diabetică, care afectează în mod obișnuit picioarele și reduce senzația de protecție, crește riscul de rănire neobservată, în special atunci când este exacerbată de corecția rapidă a glicemiei. În plus, leziunea generată de reperfuzie poate apărea atunci când valorile hiperglicemiei sunt corectate rapid, provocând o creștere bruscă a fluxului sanguin la țesuturile slab perfuzate anterior, ceea ce poate genera hiperpermeabilitate vasculară.
Este important de menționat că relația dintre corecția rapidă a glicemiei și aceste complicații nu este pe deplin înțeleasă și că nu toate persoanele cu diabet care înregistrează îmbunătățiri rapide ale controlului glicemiei vor dezvolta aceste complicații. Cu toate acestea, furnizorii de asistență medicală ar trebui să dea dovadă de prudență atunci când aplică regimuri intensive de control glicemic, în special la persoanele cu diabet de lungă durată, slab controlat sau în timpul perioadei perioperatorii.
Prin urmare, managementul diabetului este un proces continuu, iar acest caz evidențiază complexitatea managementului diabetului. Urmărirea corecției rapide a hiperglicemiei, deși este crucială, poate duce la consecințe neașteptate. O abordare echilibrată și personalizată, care să includă educația pacientului, îngrijirea interdisciplinară și considerații pe termen lung este cheia unui control eficient al diabetului.
Studiul de caz a fost publicat recent în revista World Journal of Diabetes cu titlul “Act de echilibru: Dilema corecției rapide a hiperglicemiei în managementul diabetului“
La fel, corecţia intensivă a valorilor crescute ale glicemiei poate genera efectul de stivuire (suprapunere) a insulinei. Detalii pot fi găsite aici
Sursa imaginii: joslin.org
