Dreptul la sănătate
Sănătatea înseamnă bunăstare fizică (a corpului), mintală (a emoțiilor) și socială (a relațiilor cu ceilalți). Nu este doar absența bolilor sau a dizabilității, ci și capacitatea de a avea o viață productivă din punct de vedere social și economic.
Dreptul la sănătate înseamnă factori care determină bunăstarea fizică, psihică, socială; șanse egale în accesul la cel mai înalt standard de sănătate; servicii de sănătate oferite fără vreo discriminare, accesibile fizic (geografic) și financiar (acoperire universală).
Carta Europeană a Drepturilor Pacienților prevede:
- dreptul la măsuri preventive;
- accesibilitate;
- informare corectă;
- consimțământ (acord) informat;
- alegere liberă;
- respectul intimităţii şi confidenţialității (protecția datelor personale și cu caracter medical);
- respect pentru timpul pacientului;
- respectarea standardelor de calitate și siguranță;
- dreptul la inovaţii;
- evitarea suferinţei şi a durerii nejustificate;
- tratament personalizat;
- dreptul de a manifesta nemulţumire;
- dreptul la compensarea prejudiciilor.
Diabetul zaharat este o provocare de sănătate publică în țara noastră și la nivel global. Carta Internațională a Drepturilor și Responsabilităților Persoanelor cu Diabet recunoaște că persoana cu diabet poate juca un rol esențial în îngrijirea stării sale de sănătate dacă are drepturi egale cu cele ale echipei medicale și ale autorităților.
Carta cuprinde principii de acces la sănătate și drepturile omului prevăzute în tratatele internaționale care au caracter obligatoriu de aplicare, la care și Republica Moldova este parte.
Carta Internațională a drepturilor și responsabilităților persoanelor cu diabet prevede că persoana cu diabet are aceleași drepturi fundamentale:
- la viață, sănătate, autonomie personală, ca și orice altă persoană;
- la informație și educație în diabet:
- la justiție socială.
La fel, are responsabilitatea:
- să împărtășească informații cu echipa medicală;
- să-și gestioneze diabetul conform planului de îngrijire convenit;
- să adopte un stil de viață sănătos;
- să informeze anturajul despre faptul că are diabet, astfel încât să poată fi sprijiniți în caz de nevoie;
- să respecte drepturile altor persoane cu diabet și ale personalului medical.
În Moldova, dreptul la sănătate, implicit, la îngrijirea diabetului este consfințit în:
- Constituția Republicii Moldova;
- legi (drepturile şi responsabilităţile pacientului; asigurarea obligatorie de asistență medicală, protecţia datelor cu caracter personal; informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, etc);
- hotărâri de guvern (programul național de prevenire și control al diabetului zaharat 2017-2021; examinarea medicală a conducătorilor de vehicule şi a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere; sănătatea și drepturile sexuale și reproductive 2018-2022, etc);
- regulamente aprobate prin ordine ministeriale (accesul la medicamente compensate din fondurile asigurărilor obligatorii de asistență medicală, modul de organizare a accesului la medicamente pentru tratamentul compensat al diabetului zaharat (insulină umană), organizarea accesului la analogi de insulină (nepublicat), distribuirea și utilizarea pompelor de insulină și consumabilelor (nepublicat));
- ghiduri și protocoale clinice (diabetul zaharat necomplicat (PCN-33); managementul retinopatiei diabetice; insuficienţa renală cronică la adult (PCN-21)), etc.
În țara noastră, asigurarea de sănătate este obligatorie și se bazează pe principiul solidarității sociale (membrii societății achită contribuţii în funcţie de venit şi beneficiază de asistenţă medicală după necesităţi: tinerii plătesc pentru cei bătrâni, bogaţii pentru cei săraci, iar cei sănătoşi pentru cei bolnavi) și accesul universal la un pachet minim de servicii medicale.
Actualul Program național de diabet din Moldova e la a cincea ediție și are caracter obligatoriu de aplicare. Acesta prevede măsuri de prevenție primară a diabetului de tip 2, acțiuni de screening (testare în masă a glicemiei) și prevenție secundară (a complicațiilor diabetice) prin asigurarea accesului la insulină și antidiabetice orale, teste de automonitorizare a glicemiei.
Programul național de diabet nu e structurat pe tipuri de diabet, precum în România, de exemplu:
1) Subprogramul de diabet zaharat de tip 1;
2) Subprogramul de diabet zaharat de tip 2, gestațional și alte tipuri specifice.
Bugetul total al Programului național de diabet pentru anii 2017-2021 este de 828,8 milioane de lei.
Printre altele, programul național de diabet prevede măsuri de:
- testare a hemoglobinei A1c;
- educație în diabet;
- accesul la analogi de insulină și la monitorizarea glicemiei;
- crearea registrului electronic al pacienților cu diabet.
Incluziunea socială
Incluziune socială înseamnă măsuri destinate integrării persoanelor cu dizabilităţi în societate. Printre acestea se enumeră:
- protecţie socială;
- angajare în muncă;
- educaţie;
- sănătate;
- mobilitate;
- securitate;
- justiţie.
Persoanele cu diabet de tip 1 au dreptul la muncă, chiar dacă sunt încadrate în grad de dizabilitate. Cota de angajare de 5% persoane cu dizabilități prevede că angajatorii care au 20 de angajaţi şi mai mult, creează sau rezervă şi angajează persoane cu dizabilităţi, în proporție de cel puţin 5 la sută din numărul total de salariaţi.
În 2016, prin anularea capitolului 3 și clarificarea prevederilor interpretabile, conform directivelor europene, au intrat în vigoare modificările la Normele privind examinarea medicală a conducătorilor de vehicule şi a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere care oferă, inclusiv, dreptul persoanelor cu diabet de tip 1 și afecţiuni ale ochilor să obțină permis de conducere.
În general, dizabilitatea se stabilește conform Clasificării Internaționale a Funcționării, Dizabilității și Sănătății (CIF), în baza limitărilor de activitate și restricţiilor de participare socială.
În țara noastră însă aceasta se stabilește în conformitate cu:
- Legea 60/2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități;
- Hotărârea Guvernului nr.357 din 18.04.2018 cu privire la determinarea dizabilității;
- Regulamentul privind procedura de determinare a gradului de dizabilitate primar/repetat, controlul și examinarea contestațiilor cetățenilor.
Conform legislației naționale, precum și în practica internațională, diabetul zaharat de tip 1 nu reprezintă o condiție obligatorie pentru încadrarea în grad de dizabilitate, în cazul adulților. În funcție de vârsta la debutul diabetului de tip 1, acesta însă este încadrat în grad de dizabilitate sever sau accentuat, în cazul copiilor și tinerilor sub 26 de ani (practica României), chiar dacă nu este asociat cu complicații diabetice specifice sau boli autoimune.
Educația incluzivă pentru copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) este reglementată de Codul Educației. Organizația Mondială a Sănătății recunoaște diabetul zaharat de tip 1 drept dizabilitate, statut care necesită aplicarea cerințelor educaționale speciale (CES).
Instrucțiunile privind procedurile specifice de examinare a elevilor cu CES nu integrează recomandările ghidurilor de referință pentru elevi cu diabet de tip 1, posesori de dispozitive medicale de administrare a insulinei și de monitorizare continuă a glucozei, cu excepția celor cu deficiențe de vedere care folosesc dispozitive optice de corecție.
Fiecare copil/elev ar trebui să aibă un plan personalizat de îngrijire a diabetului de tip 1 la grădiniță/școală. Acesta e un formular-acord completat de aparținătorul copilului/elevului și semnat de părți (director, aparținător, personal desemnat).
Actualizat: 30.11.2020
