Raportul de consens în managementul diabetului de tip 1 (DZ tip 1) la adulți a fost elaborat de 14 experți din cadrul Asociației Europene pentru Studiul Diabetului (EASD) și ai Asociației Americane de Diabet (ADA), fiiind prezentat în cadrul congreselor anuale din această toamnă, desfășurate în spatial virtual. Raportul final este publicat în revistele Diabetologia (EASD) și Diabetes Care (ADA) și cuprinde bune practici de gestionare a DZ tip 1 la adulți, care reprezintă 5-10% din numărul total al persoanelor cu diabet (peste 25 de milioane în întreaga lume).
Prioritățile pe care e focusat raportul:
a) Diagnostic: Criteriile de diagnostic diferențiat ale DZ tip 1 sunt motivate de lipsa unui singur factor care poate confirma cu exactitate afecțiunea. În plus, aproximativ 40% dintre persoanele adulte cu vârsta peste 30 de ani sunt inițial diagnosticate greșit, ca și diabet de tip 2, în defavoarea celui latent autoimun al adultului (LADA) sau monogenic (MODY). Formele din urmă devin din ce în ce mai întâlnite la adulții tineri cu greutate corporală crescută, ca și urmare a inactivității fizice.
b) Monitorizarea glicemiei: Raportul recomandă adulților cu DZ tip 1 utilizarea fermă a sistemelor de monitorizare glicemică (CGM) continuă, în timp ce glucometrele (BGM) rămân drept o opțiune de alternativă pentru verificarea preciziei valorilor afișate în caz de variabilitate glicemică. Sistemele CGM care conțin variabila de timp în normoglicemie (Time in Range – TIR) în setările lor pot ajuta pacientul și echipa medicală să acceseze date în timp real pentru o bună gestionare a diabetului.
c) Tratamentul cu insulină: Consensul descrie analogii de insulină drept opțiune de primă alegere pentru adulții cu DZ tip 1 pentru că acționează mai repede și ajută la prevenirea episoadelor de hipoglicemie și hiperglicemie de după mese. La fel, acesta recomană utilizarea schemelor de terapie cu injecții zilnice multiple (MDI) sau terapia cu pompă și notează că sistemele CGM pot sprijini cu succes aceste terapii. La fel, raportul subliniază importanța accesului la sisteme hibride în buclă închisă (HCL) pentru gestionarea fenomenelor fiziologice de secreție hormonală de contrareglare, în același timp, recunoscând că astfel de sisteme automate de livrare a insulinei sunt destinate pacienților eligibili, în țările cu resurse limitate acestea fiind, practic, inaccesibile.
d) Terapii de perspectivă: Terapiile genice și de regenerare în DZ tip 1 sunt în fază de studii și ar putea funcționa ca și leac în DZ tip 1. În mare însă acestea solicită întreținere cu medicamente imunosupresoare (care scad atacul imun) administrate pe termen lung, de aceea, documentul recomandă evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu asociat acestor proceduri.
e) Asistența psiho-socială: Viața cu DZ tip 1 este influențată de o serie de factori sociali, iar echipa medicală ar trebui să-i ia în considerare atunci când îngrijește persoane cu DZ tip 1. 20-40% dintre acestea se confruntă cu provocări psiho-emoționale legate de diabet, inclusiv, 15% cu depresie. Aceste stări se manifestă, în special, în momentul diagnosticării diabetului și atunci când apar complicații. Raportul nu oferă orientări specifice de asistență psiho-socială în asemenea stări, catalogându-le drept “dificultăți de autogestionare a DZ tip 1, provocări psiho-sociale care ar trebui să fie evaluate periodic, monitorizate și rezolvate”.
Deși există orientări clinice în diabetul de tip 1, totuși lipseau recomandări distincte pentru DZ tip 1 astfel, încât acestea să nu fie confundate prin integrarea lor cu cele destinate diabetului de tip 2. Astfel, consensul are câteva secțiuni adiționale dedicate educației pentru autoîngrijirea diabetului (DSMES), hipoglicemiei, cetoacidozei diabetice (DKA), terapiilor adjuvante, managementului DZ tip 1 în sarcină și la vârstnici.
Conținutul raportului poate fi accesat AICI.
Editor: Veronica Volcov, asistent-educator licențiat în DZ tip 1
