Navigare prin tastatură
Blocare animații
Titluri subliniate
Tonuri de gri
Culori inversate
Linkuri subliniate
Mărire
Cursor negru
Cursor alb
Text: Mic Mediu Mare
Resetare
Închide

Reacţiile de gratitudine din partea persoanelor cu diabet asistate ne inspiră

“Vă mulţumesc că-mi prelungiţi viaţa – e cel mai preţios dar (…). La școala de diabet am aflat atâtea detalii importante despre cum să-mi gestionez diabetul…”, a scris Natalia într-un mesaj de recunoştinţă adresat echipei Asociația Tinerilor cu Diabet DIA.
Originară din Țînţăreni, Teleneşti (unde nu a mai rămas nicio rudă), Natalia a studiat la Şcoala de medicină din Bender (Tighina), după absolvire, locuind timp de aproape 40 de ani în oraşul Sergheevka de pe litoralul Mării Negre. Timp de două decenii a muncit la spital în terapie intensivă, iar în ultimii cinci ani până la începutul războiului a activat în calitate de asistentă medicală-nutriţionistă, ajustând meniurile copiilor din Moldova, inclusiv, cu diabet de tip 1, veniţi la reabilitare în cadrul Centrului balnear de la Sergheevka.
Apartamentul i-a fost impactat de bombardamente, de asta, s-a refugiat la Chişinău. Un medic endocrinolog din Moldova îi recomandase să apeleze la Asociaţia DIA pentru a accesa insulina necesară, cu administrare din stiloul preumplut, precum şi glucometru, teste de glicemie, lanţete, medicamente pentru menţinerea valorilor tensiunii arteriale în ţintă.
“În acest an, masa de Revelion nu mi-a afectat glicemia, pentru că am ştiut cum să calculez ceea, ce-am consumat şi să-mi ajustez doza de insulină… deşi mesele oferite de către Centrul pentru persoane refugiate oferă mese, preponderent, glucidice (garnitură de paste, cartofi), am învăţat, practic, să nu le consum decât în funcţie de energia consumată în timpul activităţii fizice, împrietenindu-mă cu verdeţurile, legumele neamidonoase..”, a mărturisit Natalia.
O altă poveste e cea a Valentinei.
Cu o săptămână până la începutul războiului, Valentina obţinuse bilet de trimitere la Clinica de oftalmologie Filatov din Odessa, unde urma să-şi trateze complicaţiile pe retină ale diabetului.
După bombardamentele zonei de litoral, unde aceasta e amplasată, s-a refugiat la sora ei, în Călăraşi, Republica Moldova, de unde se trage.
Născută acum 72 de ani, timp de patru decenii a locuit împreună cu familia în satul Zaliznichnoye din raionul Belgorod, regiunea Odessa, iar
Alexandru, unul dintre nepoţi, este membru al echipei naţionale a Moldovei de polo pe apă.
Şcolită la Institutul Agricol din Chişinău, ṣi-a început cariera de inginer hidrotehnic la Cahul, trecând graniţa în 1974, când se căsătoreşte.
Vorbeşte româna, deşi în sat se exprima în bulgară, găgăuză, rusă, ucraineana fiind limbă oficială.
În Moldova a urmat zece şedinţe de injecţii intravitreene cu avastină (medicament anti-factor de creştere epitelială vasculară, care previne creşterea vaselor fragile de sânge, care comportă risc de spargere şi hemoragie, la rândul lor, pot genera decolare de retină până la pierderea vederii), iar acum două săptămâni a beneficiat şi de implant de cristalin – toate achitate cu fonduri proprii.
În Ucraina administra insulină premixată de producţie ucraineană, pe care o doza prin aspirare cu seringa din flacon. Vederea slabă însă, provocată de faza activă a retinopatiei diabetice proliferative, nu-i permitea să seteze doza corectă, administrată dimineaţa şi seara. Prin urmare, i s-a oferit necesarul de insulină umană premixată în stilou preumplut, ace pentru stiloul injector, glucometru, teste de glicemie, lanţete – pe parcursul ultimilor aproape doi ani.
“Sunt extrem de mulṭumită pentru faptul, că v-am cunoscut, pentru sfaturile medicale preţioase, insulina şi tot necesarul oferit pentru a-mi putea controla diabetul”, s-a.împărtăşit Valentina cu noi.
Valentina şi Natalia sunt unele dintre cele peste 549 de persoane cu diabet, refugiate din Ucraina pe teritoriul Republicii Moldova, care sunt asistate în accesarea pachetului minim necesar de insulină, antidiabetice orale, consumabile pentru administrarea insulinei și automonitorizarea glicemiei, consiliere specifică pentru gestionarea diabetului şi alte medicamente esenţiale, activităţi realizate cu scopul de a creşte nivelul de coeziune socială dintre persoanele refugiate şi cele din comunitatea-gazdă, în cadrul proiectelor
sprijinite de organizaţiile umanitare: World Hope International, People in Need Moldova, Lifting Hands International, HEKS – EPER Moldova (din resursele CristianAID, ale Biroului de Cooperare al Elveṭiei, precum și ale organizaţiei Helvetas).